Ioana Duca, despre efectul percepției în comunicare #3

Etichetele schimbă modul în care vedem lumea.

Ce percepție generează cuvintele în comunicarea comercială și cum facem ca acest efect să aibă forma pozitivă, de impact pe care ne-o dorim? Care sunt tehnicile și mecanismele prin care construim o impresie fidelă omului din spatele vorbelor? Ioana Duca, Co-host Efectiv Podcast și PR & CSR Manager pastel, ne răspunde la aceste întrebări. Un editorial despre efectul percepției în comunicare, publicat o dată pe lună.

Etichetele schimbă modul în care vedem lumea.

Benjamin Whorf (lingvist și antropolog american) spunea prin anii anii ’30 că limbajul influențează felul în care percepem obiectele, oamenii și locurile. Este genul de idee care pare evidentă când o auzi, nu-i așa?

Adevărul este că nu putem ignora etichetele sociale, oricât ne-am strădui. Atribuim etichete, le purtăm, le interiorizăm, până când nu le mai percepem. Dar ele sunt acolo când facem diferența dintre un om de treabă și unul prea direct. Între cineva calculat sau rațional sau rece, între ambițios și agresiv.

Nu cred că etichetele sunt, în esență, rele.

Nu se nasc ca niște constrângeri, devin periculoase doar atunci când începem să credem că spun totul. Când un cuvânt ajunge să închidă conversația, nu să o deschidă.

Mai ales în comunicare, etichetele au un statut special. Sunt, de multe ori, considerate utile. Ne ajută să structurăm, să grupăm, să targetăm. Să știm cu cine vorbim. Definim publicuri țintă, creăm profiluri de consumatori, vorbim despre millennials, early adopters, influenceri, mame moderne, antreprenori sau blue collars. Dar riscul e să le luăm prea în serios și să le tratăm drept identități definitive. Să uităm că în spatele fiecărui public țintă e un om. Cu nuanțe. Cu frici. Cu dor. Cu o zi proastă, poate. Sau cu o zi foarte bună, în care mesajul tău chiar prinde rădăcini.

Etichetele devin o problemă când le tratăm ca adevăruri, nu ca ipoteze. Când uităm că realitatea nu e așa ordonată cum ne-am dori în brief.

În PR, pericolul e și mai subtil. Pentru că aici nu lucrăm doar cu povești, ci și cu reputații. Și o etichetă negativă are un efect care se multiplică mai rapid decât orice adevăr spus pe bune.

Are un interes.
Face PR, adică cosmetizează.
Știe să dea bine.

Sună familiar? Sunt etichete care se lipesc ușor și care lasă urme. Și asta ne obligă, pe noi, cei care comunicăm, să fim mai atenți, mai prezenți. Să nu reducem oamenii la o caracterizare care pare convenabilă. Să nu transformăm comunicarea într-o proiecție a ceea ce presupunem că sunt oamenii, deoarece cuvintele sunt filtre și, uneori, sentințe. Și odată ce ți se dă un cuvânt, ai tendința să vezi totul prin el. E motivul pentru care, în munca mea, încerc mereu să las loc și pentru ceea ce nu se vede din prima. Pentru ce nu încape într-o etichetă.

Uneori mă întreb câte lucruri nu am văzut cu adevărat, doar pentru că am avut deja un cuvânt pregătit pentru ele. Câte nuanțe am ratat pentru că mi se părea că am înțeles din prima. Etichetele ne oferă iluzia clarității. Dar, de cele mai multe ori, avem nevoie de un pic mai multă răbdare. Avem nevoie să ascultăm, să observăm, să întrebăm.

Cum ar arăta conversațiile noastre dacă am vorbi cu mai puține prespuneri și mai multă curiozitate?

Pe curând,
Ioana

Acest editorial este scris la invitația Efectiv Podcast, singurul podcast din România care urmărește să descopere cum comunicarea poate să contribuie la o lume mai bună, prin discuții bazate pe date empirice și dezbateri cu experți din sectoare multiple.

Ioana Duca este Co-host Efectiv Podcast și PR & CSR Manager pastel

Abonează-te la #EfectivPodcast pe YouTube pentru ne lăsa pe noi să-ți aducem aminte când publicăm un episod nou.

Urmărește-ne aici, pe Facebook, Instagram sau TikTok, dacă îți sunt mai la îndemână.

Îți mulțumim pentru că și tu vezi în comunicare potențialul de a face bine.